Știința a descoperit, în urmă cu doar câțiva ani, că peste tot în lume se deschid ”portaluri” către alte ”lumi”.
De fapt, oamenii au crezut întotdeauna că mai există ceva dincolo de lumea noastră. Toate religiile lumii menționează că există un ”tărâm al sufletelor” unde pleacă ”cei vii” care au ”decedat” pe Pământ.
Dar să vedem ce spun oamenii de știință :
Pământul şi sistemul nostru solar sunt prinse într-un imens tunel magnetic.
Situaţia Terrei, singura noastră “casă”, “un fir de praf suspendat pe o rază de soare”, cum spunea astronomul Carl Sagan, fondatorul programului de căutare a inteligenței în Univers (SETI), rămâne în centrul multor întrebări şi studii referitoare la relaţia Terrei cu restul Universului.
Sistemul Solar
Cercetări recente, efectuate de specialişti de la Universitatea din Toronto, Canada, susţin că ar exista un imens tunel magnetic, un sistem de “filamente magnetice gigantice”, în care sistemul nostru solar şi Terra ar fi captive. Existenţa a două structuri magnetice, care înconjoară sistemul solar, era cunoscută încă din anii 1960, dar astronomii nu reuşiseră, până acum, să le identifice natura şi nici distanţa care le separă.
Pământul şi arhitectura sistemului solar şi a galaxiei noastre
Sistemul nostru solar este format din Soare, steaua din centrul sistemului, cea mai importantă sursă de energie pentru viaţa pe Terra, din planetele care gravitează în jurul Soarelui (Mercur, Venus, Terra, Marte, Jupiter, Saturn, Uranus, Neptun, la care se adaugă misterioasa planetă Nibiru, o planetă ipotetică, a noua din sistemul solar), împreună cu sateliţii naturali ai acestora, plus alte obiecte cosmice – planete pitice, asteroizi etc.
Sistemul nostru solar se află în Braţul Orion (Pintenul Orion/ Pintenul Local) al Galaxiei Calea Lactee, galaxie care cuprinde peste 200 de miliarde de stele. Braţul Orion are o lungime de circa 10 000 de ani-lumină şi o lăţime de 3 500 ani-lumină. Sistemul solar se află, aproximativ, la jumătatea Braţului Orion, spre exterior, într-o cavitate numită Bula Locală, la 26 000 de ani lumină de Centrul Galactic.
Sistemul nostru solar s-a format în urmă cu peste 4,6 miliarde de ani şi este înconjurat de Centura Kuiper, în formă de inel, formată din materie primordială.
BRATUL ”ORION” al GALAXIEI NOASTRE
Imensul tunel magnetic in care se află Pământul şi sistemul solar
Cercetările recente ale astrofizicienilor canadieni, în frunte cu Jennifer West, spun că “două structuri luminoase, de pe părţi opuse ale cerului”, despre care s-a crezut, până acum, că sunt separate, în realitate sunt conectate printr-un fel de “filamente”, ca nişte cordoane, care delimitează un tunel în jurul sistemului nostru solar, implicit al Pământului.
TUNELUL MAGNETIC al PĂMÂNTULUI
Aceste structuri care închid Pământul ca într-un tunel nu sunt vizibile cu ochiul liber, ci doar cu ajutorul telescoapelor cu unde radio. Un radiotelescop este diferit de telescopul optic prin faptul ca operează intr-o lăţime de bandă de frecvenţă radio din spectrul electromagnetic, putând detecta si colecta informaţia de la sursele radio.
Cercetătoarea Jennifer West declara, într-un interviu, că, dacă am privi spre cer şi am face un exerciţiu de imaginaţie, luând ca reper puncte opuse de pe bolta cerească, “dacă am avea ochi care să poată vedea lumina cu ajutorul undelor radio”, s-ar putea observa această structură ca un tunel în orice direcţie am privi.
Pintenul Polar Nordic
Deşi identificate încă din anii 1960, de către Mathewson & Milne şi numite de atunci “The North Polar Spur” (“Pintenul Polar Nordic” – NPS) și ”The Fan Region” (“Regiunea ventilator”), cele două structuri gazoase imense (cei mai strălucitori nori cosmici din galaxia noastră) au fost conexate abia acum, în studiile astronomilor canadieni, care le descriu ca având nişte “cozi” lungi, de circa 1 000 de ani-lumină.
Deoarece câmpurile magnetice nu există izolat, în următoarea etapă a cercetărilor, specialiştii sunt preocupaţi de felul în care tunelul magnetic în care se află Pământul se conectează la tunelurile magnetice ale Soarelui, ale sistemului nostru solar, ale galaxiei.
Studiile despre tunelul magnetic în care se află Pământul şi sistemul nostru solar sunt importante nu numai pentru a completa cunoştinţele referitoare la felul în care s-au format şi evoluat galaxiile, ci şi pentru a identifica “portaluri” ascunse în câmpurile magnetice din vecinătatea Terrei, care să faciliteze călătoria în spaţiu, călătoria în timp.
”CALEA LACTEE” - STRUCTURA
“Portaluri” ascunse în câmpul magnetic al Terrei
“Portalurile” spre alte lumi au fost, multă vreme, doar un subiect science-fiction. În ultimul timp, însă, ştiinţa confirmă existenţa portalurilor “de spaţiu şi/ sau timp”, de dimensiuni diferite, invizibile, care se închid şi se deschid de zeci de ori în fiecare zi, la interferenţa câmpurilor magnetice ale Terrei şi ale Soarelui. Cercetătorii de la NASA le numesc “Puncte X” sau “regiuni difuze ale electronilor”.
O misiune NASA – Magnetospheric Multiscale Mission – special destinată studierii acestui fenomen, a constatat că portalurile se formează la interferenţa câmpului geomagnetic cu vânturile solare, pot provoca furtuni geomagnetice şi explică, de exemplu, şi formarea aurorelor boreale, când particule energetice pătrund prin aceste deschideri.
”PORTALURI” (TUNELURI) CĂTRE ALTE LUMI
Jack Scudder, reprezentant NASA, sublinia, înainte de ipoteza lansată de Jennifer West, despre tunelurile magnetice, că nu se ştie exact ce sunt aceste “portaluri”, dar că “sunt invizibile, instabile şi indefinite, se deschid şi se închid fără avertizare şi nu avem după ce să ne ghidăm”. Scudder nu numai că nu neagă existenţa unor astfel de “tuneluri”, unele permanente, altele de doar câteva secunde, prin care pătrunde un flux urias de energie, dar este convins că, in scurt timp, harta cosmică va trebui să fie refăcută.
Tunelurile magnetice despre care vorbesc cercetătorii canadieni, identificate cu ajutorul simulărilor pe computer, sunt un fel de “corzi magnetice” gigantice în jurul Pământului, în jurul Sistemului solar (la o distanţă de 350 de ani-lumină), al Căii Lactee şi, dacă ipoteza lor se confirmă, perspectivele în explorarea cosmosului, în redefinirea noţiunilor de timp şi spaţiu, în privinţa posibilităţii de a călători în timp sunt spectaculoase.
Pământul şi Soarele – tuneluri magnetice la fiecare opt minute
Cercetările făcute de NASA, în 2008, în cadrul “Plasma Workshop”, din Huntsville, Alaska, au pus în evidenţă existenţa unor portaluri – un fel de cilindre magnetice, largi cât Pământul şi lungi de aproximativ 6 400 de kilometri – între Terra şi Soare – care se deschid pentru 15 – 20 de minute, la fiecare opt minute.
Prin aceste tuneluri circulă, cu viteze de circa 150 de milioane de kilometri pe oră, particule de înaltă energie, numite “evenimente de transfer de flux” (FTE). Dacă un astrofizician de la Centrul pentru Zbor Spaţial din Maryland, SUA, mărturisea că, în urmă cu zece ani, nu se ştia nimic despre acest fenomen, acum existenţa lui este o certitudine. Nu se ştie însă nimic despre câmpul magnetic din interiorul acestor tuneluri şi nici de ce acestea se deschid la fiecare opt minute.
Salyut 7 – o experienţă stranie
În 1984, staţia spaţială sovietică Salyut 7, plasată pe orbită terestră joasă (până în 2000 de kilometri, între atmosfera terestră şi Centura de radiaţii Van Allen, formată din particule de energie (plasmă) reținute de către câmpul magnetic al Terrei) a trecut printr-o experienţă stranie, consemnată în documente declasificate ale fostei URSS.
Cosmonauţii au declarat că, la un moment dat, staţia a fost prinsă într-o lumină portocalie foarte puternică, neidentificată, pe care astronauţii au simţit-o într-un fel ciudat, ca şi cum ar fi pătruns în fiinţa lor, dându-le o stare de bine. O parte dintre astronauţi au spus că ar fi văzut, în jurul staţiei, şi fiinţe necunoscute, întreaga întâmplare fiind interpretată ca intrarea într-o altă “lume”, printr-un portal magnetic, un caz nelămurit nici astăzi.
CERN – un portal accidental către o altă lume
În 2016, la CERN (European Organization for Nuclear Research), Centrul European de Cercetare al Particulelor Elementare, din Geneva, Elveţia, acolo unde există cel mai mare accelerator de particule de la ora actuală si unde s-a descoperit, in 2012, si Bosonul Higgs (“Particula lui Dumnezeu”), o particulă subatomică, s-a întâmplat un “eveniment” care a stârnit mari controverse, dar pe care cercetătorii respectivi nu l-au recunoscut nici până astăzi.
Acceleratorul de particule se află într-un tunel circular imens, care are o circumferinţă de 26 de kilometri. Pe parcursul unui experiment de rutină, potrivit unor relatări, cerul de deasupra laboratorului s-a colorat în roşu, cu pete negre, simultan cu puternice vârtejuri de vânt, “incident” asociat de mulţi cu deschiderea, pentru câteva secunde, a unui portal spre alte lumi.
Tunel spre un Univers în oglindă
Detectarea recentă a unor raze cosmice care vin din afara galaxiei noastre, care au oscilat într-o dimensiune paralelă înainte de a se întoarce, cu niveluri energetice foarte ridicate, i-a făcut pe astrofizicieni să se gândească la existenţa unui Univers în oglindă.
Pornind de la această constatare, în urmă cu doi ani, cercetătoarea Leah Broussard, de la Laboratorul Naţional Oak Ridge, Tennessee, alături de colegii săi, a gândit un experiment care să facă posibilă deschiderea unui portal (“oscilaţie”) către o dimensiune paralelă, o posibilă versiune în oglindă a lumii noastre, prin transmiterea unui fascicul de particule subatomice într-un tunel lung de 15 metri.
UNIVERSURI PARALELE sau ÎN OGLINDĂ
Fasciculul va trece pe lângă un magnet foarte puternic şi va ajunge până la un zid impenetrabil (cel puţin teoretic). Dacă unele dintre particule vor reuşi să se transforme în versiuni în oglindă ale lor, să pătrundă în tunel, penetrând zidul şi să se întoarcă, aceasta ar fi o dovada că existenţa unui Univers în oglindă, cu propriile legi, este posibilă.
Dovada unui Univers în oglindă ar avea consecinţe uluitoare, ar explica şi existenţa materiei întunecate (un tip de materie necunoscută, care nu poate fi observată şi care constituie 73% din materia din Univers și 23% din masa-energia sa) şi ar însemna că toate legile fizicii ar trebui rescrise.
Pământul, tuneluri magnetice, portaluri către alte lumi – confirmări ştiinţifice contemporane pentru intuiţii/ convingeri vechi de mii de ani
Ceea ce încep să susţină tot mai clar o serie de teorii ştiinţifice actuale (nu toate destinate marelui public), fie că sunt legate de tunelurile magnetice sau de “găurile de vierme” (de exemplu, Puntea Eistein – Rosen, descrisă încă din 1935, de către Albert Einstein şi Nathan Rosen) sunt confirmări ale unor intuiţii sau, poate, chiar convingeri pe care oamenii le-au avut de mii de ani.
În Egipt, de pildă, lângă piramidele de la Abusir, la baza templului Abu-Gurab, se află o platformă de alabastru (un cristal cu aspect de marmură), considerată a fi o “Poartă stelară”, prin care “creaturi gânditoare fără formă” zboară între lumea lor şi a noastră ïn valuri de sunete”.
Şi în Peru a fost descoperit, în 1996, un “Portal către zei”, care, la intrare, are un orificiu special făcut pentru a se putea introduce un “disc” – “Cheia zeilor celor şapte raze”. În Sri Lanka, pe un zid, este sculptată o hartă stelară uriaşa – “Sakwala Chakraya” – care înseamnă “Cercul rotativ al universului”, iar în faţa ei, tot sculptate, patru scaune din piatră şi nişte “coduri” folosite, probabil, pentru deschiderea “Porţii solare”.
În toate părţile lumii există astfel de mărturii vechi de milenii – “Poarta Soarelui de la Tuahuanaco”, Bolivia, Complexul monumental de la Stonehenge (despre care se crede că a fost construit ca un “portal energetic”), “Triunghiul Michigan”, din America de Nord etc., care arată, printre altele, că nicio clipă oamenii nu au gândit existenţa lor, aici, pe Pământ, despărţită de macrocosmos şi, poate, au fost martori la experienţe care au revelat adevăruri despre care, astăzi, ştiinţa începe să desluşească, pas cu pas, câte ceva.
”PORTALURI” - FOTOGRAFII NASA
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu