CALENDARUL CHINEZESC - istoric, semnificații, zodia care vă corespunde, legendă

 

Calendarul chinezesc este cel mai vechi instrument de măsurare a timpului din lume, el datând din anul 2637 i.e.n., an în care a fost introdus primul ciclu zodiacal.

Un astfel de ciclu se desfăşoară de-a lungul a 60 de ani, cuprinzând 12 subcicluri a câte 5 ani.

Ciclul cu numărul 78 a început în anul 1984 şi se va finaliza în februarie 2044.

Fiecărui an din cei 12 ai subciclului zodiacal îi corespunde câte un animal.

Conform legendei, Buddha, înainte de a părăsi pământul, a chemat la el toate animalele, dar numai 12 dintre ele au venit, pentru a-şi lua rămas bun.

Drept răsplată, Buddha a dat anilor numele celor 12 animale, în ordinea în care acestea au ajuns la el : şobolan, bivol, tigru, iepure, dragon, şarpe, cal, oaie, maimuţă, cocoş, câine, şi capră.

Potrivit credinţei chinezeşti, animalul corepunzator anului naşterii exercită o influenţă profundă asupra destinului fiecărei persoane sau, conform unei zicale străvechi: "Acesta este animalul ascuns în inima ta".

ANUL SELENAR CHINEZESC

Anul selenar chinezesc este împărţit în 12 luni a câte 29 de zile. La fiecare doi ani şi jumătate, este intercalată o a treisprezecea lună, în scopul ajustării calendarului. Începutul fiecărei luni calendaristice selenare este marcat astronomic de luna nouă.

CELE 5 ELEMENTE

În timpul unui ciclu complet de 60 de ani, fiecare dintre simbolurile  (animalele), numite şi "cele 12 ramuri ale Copacului", se combină cu cele 5 elemente: lemn, foc, pământ, metal şi apă. La rândul lor, aceste elemente influențează semnul nativ lunar, schimbând, în mod specific, destinul fiecărui individ.

O parte fundamentală a filozofiei orientale este dedicată interrelaționarii dintre cele 5 elemente.

Aceste interacţiuni sunt de două feluri : generatoare şi guvernante.

ELEMENTELE GENERATOARE

- Din și prin metal obţinem apă. În acest context, metalul poate însemna un vas sau un container pentru apă, aşa că, putem spune : metalul prinde sau înglobează apă.

Într-un alt sens, metalul este singurul element care, prin încălzire, devine fluid, asemeni apei.

- Din și prin apă obţinem lemnul. Apa este reprezentată de ploile sau roua care stimulează creşterea vegetaţiei, producându-se, în acest fel, lemnul.

- Din și prin lemn obţinem focul. Focul nu se poate întreţine prin el însuşi, el este produs prin arderea lemnului.

- Din și prin foc obţinem pământul. În mod simbolic, focul transformă totul în cenuşă care devine parte integrantă a pământului.

- Din și prin pământ obţinem metalul. Mineralele metalice sunt extrase din pământ.

ELEMENTELE GUVERNANTE

- Metalul este guvernat de către foc. Numai prin utilizarea focului poate fi topit şi transformat metalul.

- Focul este guvernat de apă. Prin intermediul apei putem pune capăt focului.

- Apa este guvernată de pământ. Prin construirea unor canale în pământ se obţine direcţionarea apei, prin diguri sau zăgazuri din pământ apa poate fi controlată.

- Pământul este guvernat de lemn. Copacii şi rădăcinile lor menţin în loc pământul şi îşi extrag hrana din acesta.

- Lemnul este guvernat de metal. Toporul confecţionat din metal poate doborî orice copac.

Marea majoritate a celor din jurul nostru cunosc, în mare, câteva atribute ale zodiilor, însă, deși extrem de popular în occident, zodiacul chinezesc a rămas un mister pentru majoritatea celor din Estul Europei. 

Haideți să aflăm, în continuare, ce zodie aveți în zodiacul chinezesc.

Spre deosebire de zodiacul occidental, cel chinezesc atribuie zodiile în funcție de anul nașterii și nu de data nașterii.

Anul in care v-ați născut corespunde unei zodii :

În continuare, vom afla despre vechea legendă care explică de ce au fost alese în mod special cele 12 animale, precum și motivele care justifică ordinea corespunzătoare fiecăreia dintre ele.

O legendă chineză foarte cunoscută spune că împăratul de jad, cunoscut și sub numele de Buddha, a organizat o cursă de animale pentru a decide care dintre ele vor intra în zodiac. Animalele trebuiau să treacă râul și li se acorda un an în funcție de ordinea de sosire. 

În acele vremuri, șobolanul și pisica erau foarte buni prieteni. Dar, deși erau foarte inteligenți, nu erau și cei mai buni înotători din regnul animal. Așa că au decis că cel mai bun și mai rapid mod de a traversa râul era să o facă pe spatele unui bivol. 

Bivolul, animal nobil și amabil, a fost de acord să-i ducă peste râu. Totuși, din moment ce era implicat și un premiu, șobolanul a decis că pentru a câștiga trebuie să facă ceva, așa că a aruncat pisica în apă. Din acel moment, pisica a devenit inamicul natural al șoarecelui. Șobolanul a ajuns la țărm și a câștigat primul loc în cursă, urmat îndeaproape de puternicul bivol, care a fost numit al doilea animal al zodiacului.

După bivol a venit tigrul, care a explicat gâfâind cum a trebuit să lupte împotriva curenților și cum, datorită puterii sale mari, a reușit să ajungă la țărm și să devină al treilea animal.

Locul al patrulea în zodiac i-a revenit iepurelui, care, datorită capacității sale de a sări, a putut să sară de pe un mal pe altul, deși i-a explicat și împăratului că ar fi căzut în râu dacă nu ar fi fost o bucată de trunchi plutind în apă.

Mai târziu a apărut dragonul zburător, care i-a spus împăratului că nu poate ajunge primul acolo pentru că a trebuit să se oprească pentru a crea ploaie, pentru a ajuta oamenii și creaturile pământului. În plus, în ultima parte se întâlnise cu un iepure agățat de un trunchi, pe care l-a ajutat dându-i o împingere cu răsuflarea, pentru ca să ajungă la țărm. Împăratul, surprins de bunătatea sa, i-a acordat locul cinci în zodiac.

La scurt timp, un cal a galopat, dar un șarpe l-a speriat și l-a făcut să cadă. Prin urmare, șarpele a ocupat în cele din urmă locul șase, în timp ce calul a ocupat locul șapte.

La mică distanţă se aflau capra, maimuţa şi cocoşul, care se apropiau de malul râului. Cele trei vietăți s-au ajutat reciproc să-l traverseze : cocoșul a construit o plută de lemn pentru ei trei, în timp ce capra și maimuța au defrișat stuful și astfel, vâslind și vâslind, au reușit să ajungă pe malul opus. Împăratul, foarte mulțumit de munca în echipă a animalelor, a numit capra al optulea animal, în timp ce maimuței și cocoșului au primit locurile nouă, respectiv al zecelea.

Deși câinele ar fi trebuit să obțină un loc bun, fiind cel mai bun înotător dintre toate animalele, a întârziat pentru că avea nevoie de o baie după o alergare lungă, și văzând apa atât de bună a râului nu s-a putut abține. Așa că i s-a atribuit locul unsprezece.

Chiar când împăratul avea de gând să închidă cursa, a auzit mormăitul unui porc mic care începuse cursa, dar fiind foarte flămând, la scurt timp s-a ospătat și a tras și un pui de somn. Când s-a trezit, a continuat cursa și a ajuns tocmai la timp, pentru a fi numit animalul numărul doisprezece al zodiacului.

În cele din urmă, pisica a ajuns prea târziu, ocupând locul 13, neputând câștiga niciun loc în calendar, așa că ura ei față de șobolani i-a făcut pentru totdeauna dușmani.

Oglindă cu cele douăsprezece diviziuni ale calendarului chinezesc. Dinastia Sui (581 - 618 d.Hr.). Bronz. Proprietatea Muzeului Guimet din Paris. Legenda spune: „Această oglindă reflectă cu fidelitate sufletele. Discul său de lumină luminează fețele.

Împăratul de jad (Buddha) într-o pictură din dinastia Ming realizată cu cerneală și culoare pe mătase, secolul al XVI-lea

Lumi alternative și realități paralele

 

Există multe povești despre un pământ al nemuririi și tinereții eterne în miturile și legendele lumii, precum și despre tradiții spirituale indigene și șamanice foarte diverse.

Lumi misterioase

În lucrarea sa recentă ”Mongolia : Șamanii cerului”, Kevin Turner ne spune cum cele trei lumi sau regate ale șamanilor Darkhad din Mongolia nu constau în lumile tradiționale superioare, medii și inferioare, ci mai degrabă suprapuse realității dimensionale, mai în concordanță cu o perspectivă holografică. Aceste locuri sunt locuite de zeități, spirite și strămoși. În folclorul irlandez este țara ”Tir na Nog”, în care, potrivit legendelor, trăiește o rasă de ființe supranaturale, deși această altă lume este adaptată și pentru a se alătura vieții după moarte, ”Summerland” („Țara verii”) din Wicca.

Aceste dimensiuni sunt adesea accesate prin ocean, ducându-i pe mulți să asocieze Tir na Nog cu insula mitică Hy-Brasil, un pământ care iese din adâncime la fiecare șapte ani și a fost locuit de o rasă de ființe antediluviene avansate.

Cu toate acestea, regatul zânelor sau lumea cripto-terestră este atins cel mai adesea prin locuri considerate sacre sau care prezintă un anumit tip de aliniere legat de cele mai favorabile zile ale ciclului anual, precum solstițiile, echinocțiile și lunile noi. În multe legende transmise prin tradiția orală, momentele liminale ale amurgului, între zori și nașterea lunii, sunt cele mai favorabile pentru a putea contempla formele eterice ale acestor ființe.

Poate una dintre cele mai faimoase povești legate de aceste întâlniri este cea a Reverendului Robert Kirk, preot și cărturar scoțian. Cartea sa ”Comunitatea secretă a elfilor, faunilor și a zânelor” a fost publicată în 1691 și a compilat numeroase cazuri de întâlniri cu aceste creaturi elementare, precum și a explicat ce se putea face pentru a evita aceste ființe sau pentru a intra în contact cu ele.

În acest moment, Inchiziția a dominat întreaga Europă, astfel încât interesul lui Kirk pentru ceea ce unii considerau entități demonice ar putea provoca suspiciuni la mulți dintre colegii săi religioși. Unii dintre ei, de fapt, au speculat că Kirk însuși a fost un schimbător de piele trimis de Diavol pentru a corupe credințele enoriașilor săi și a le împinge înapoi la vechea credință păgână. Kirk a fost, de asemenea, al șaptelea fiu al părinților săi, lucru care l-a învăluit și într-o aură supranaturală, deoarece acest fapt a fost considerat un semn neechivoc asociat cu „a doua viziune” și legat de regatul zânelor.  

Într-o noapte de vară, în timp ce ieșea la plimbare, Kirk s-a prăbușit și a murit pe vârful unui deal de zâne. Sau cel puțin așa se părea.

În zilele de după înmormântare, un văr al lui Kirk a avut un vis ciudat în care reverendul l-a rugat să-l salveze din lumea zânelor. Kirk i-a explicat vărului său în vis că nu murise, ci suferise o întrerupere magică cauzată de răpitorii săi supranaturali.

Kirk îi promisese vărului său că va putea apărea o clipă în timpul botezului fiului său și că, atunci când se va întâmpla acest lucru, vărul său ar trebui să arunce în el un cuțit ceremonial. Procedând astfel, el va fi capabil să-l elibereze pe Kirk de vraja zânelor.

Legenda spune că atunci când reverendul Kirk i-a apărut vărului său în timpul botezului, acesta din urmă a fost atât de impresionat de viziune, încât a uitat să arunce cuțitul asupra lui, provocând dispariția lui Kirk, condamnat să trăiască în regatul zânelor.

Timpul alternativ

Conceptul de eternitate și faptul că timpul din aceste tărâmuri alternative aleargă mai repede sau mai încet au făcut parte din mitul zânelor de mii de ani. Legenda japoneză a lui Urashima Taro este un bun exemplu în acest sens. În această poveste, un pescar vizitează regatul supranatural subacvatic Ryugu-jo, descoperind în cele din urmă că în cele trei zile petrecute acolo, trei sute de ani au fost petrecuți pe pământul său.

Ryugu-jo prezintă anumite simboluri arhitecturale specifice legate de ciclul pământului, în așa fel încât, în diferitele regiuni ale regatului, sezonul anului a fost, de asemenea, diferit. Poate că o legătură cu solstițiile și echinocțiile poate fi văzută din nou în acest fapt, care în sine a fost considerat în mod tradițional o poartă de acces la creaturi magice, cum ar fi zânele.

Elfii și zânele din Scoția și Irlanda, de exemplu, ar folosi anumite uși magice sau cercuri megalitice pentru a apărea în funcție de perioada anului. Fiecare dintre aceste uși ar fi asociată cu un anotimp specific al anului.

Există o posibilă legătură cu ritualurile șamanice vechi egiptene Heb Sed în acest context, deoarece fiecare centru ceremonial a fost folosit o singură dată și apoi a fost construit unul nou pentru următorul festival.

Comunicarea cu „zeii stele”, împreună cu ofertele făcute pentru a atinge înțelepciunea, au, de asemenea, paralele cu interacțiunile tradițiilor scoțiene și irlandeze cu Sidhe (lumea zânelor) sau cu ritualurile energetice ale diferitelor culturi. Uneori, un loc sacru trebuia lăsat o perioadă de timp pentru a-i permite să-și reîncarce energia spirituală și, astfel, să se poată reconecta cu zeii în ceremoniile viitoare.

O altă conexiune interesantă este că, în cursul acestui ritual, faraonul a fost considerat mort, dar și în viață. Preoții au considerat că nu se putea ajunge la vremea noastră și că a fost transferat în Dual, tărâmul imaterial al spiritului.

Termenul „un timp dincolo de timp” este, de asemenea, una dintre cele mai populare traduceri aborigene australiene ale Dreamtime. Mai exact, această descriere este cel mai bine înțeleasă ca „eternă” sau „necreată”, referind-u-se la o dimensiune locuită de toți eroii mitului și a strămoșilor și în care au existat dintotdeauna. Deși sunt cunoscute numeroase variante regionale, toate conotațiile se referă la un loc imaterial și atemporal în afara lumii fizice.

De fapt, există mediatori mitici, de tip zână, în folclorul aborigen numit „Mimi”, despre care se spune că au predat triburilor aborigene timpurii numeroase abilități. Conform legendei, Mimi erau atât de subțiri încât un vânt puternic le putea rupe corpurile și era posibil să le contactezi urmând un anumit ritual și mergând în anumite centre sacre, de obicei pietre sau munți. Aceste locuri erau portaluri către o dimensiune imaterială care exista dincolo de lumea umană.

Mimi a jucat adesea trucuri oamenilor dacă nu i-au respectat pe ei sau locurile lor sfinte. A existat un tip de proces șamanic pentru a contacta în mod corespunzător Mimi și a fost adesea efectuat de „High Grade Men”, adică de șamanii triburilor aborigene. În lucrarea sa revoluționară de înaltă calitate a aborigenilor, AP Elkin îi descrie pe acești bărbați drept „supranormali, de obicei supra-sensibili și cu două origini principale : în primul rând, eroii cultului ceresc al artelor și eroii totemici, spiritele și fantomele, care ar putea în cele din urmă să fie la fel; în al doilea rând, lunga linie a ordinii sau ierarhiei șamanilor, care s-a întors la aceiași eroi ai timpului visului. "

Cu toate acestea, rolul jucat de femei în medierea cu Mimi a fost, de asemenea, foarte important. Au existat anumite sarcini și cereri care ar putea fi îndeplinite doar de o femeie și în care contextul „grad înalt” a fost depășit. În cartea sa ”Wise Women of the Dreamtime”, Johana Lambert explică faptul că „Ceea ce este subtil, ambiguu, interconectat, intangibil și dincolo de orice rațiune și orice logică, iese din tărâmul Femininului Etern și constituie baza a ceea ce a venit să fie numit „magie” sau „ocult”.

Săgeata magică

Mimi, la fel ca zânele și elementele din alte culturi, erau imprevizibile în comportament, pedepsind oamenii atât de des cât erau recompensați. Se credea că fură mâncare, călătoresc pe umblători și chiar aruncă săgeți magice - o conexiune surprinzătoare cu numeroase practici șamanice.

Săgeata magică este asociată și cu Abaris Hyperboreanul, un personaj despre care se spune că a apărut într-un ținut mitic „dincolo de vântul de nord” (Borea). Abaris a reușit să comunice cu spiritele, să vindece bolnavii și să călătorească prin aer cu o săgeată magică. Alte conexiuni cu Apollo și Pitagora indică tehnica larg răspândită de incubație șamanică, descrisă recent la perfecțiune de Peter Kingsley în cartea sa ”În locurile întunecate ale cunoașterii”.

Când trecem cu vederea anumite interpretări culturale, care variază în funcție de sistemele religioase și de gradul de dezvoltare al societăților, ceea ce găsim în numeroasele și foarte diferite întâlniri cu zâne și călătorii șamanice sunt indicații frapante ale unei experiențe universale cu „o altă lume”. Și, deși este posibil să putem descoperi un număr mare de povești despre realități ciudate cu ajutorul zânelor și a spiritelor, merită să ne amintim că uneori este datorită insistenței acestor creaturi misterioase.

ISTORIA NEMURIRII

 

Uruk din Mesopotamia a fost probabil primul nemuritor al legendelor. Se credea că este un individ „normal” care pur și simplu nu putea muri. Mitologia sugerează că nemuritorii și consilierii au existat întotdeauna. În acest sens, Uruk ar putea fi considerat ca primul exemplu de consilier nemuritor al umanității.

GILGAMESH

Ghilgameș a fost rege al orașului Uruk. Se presupune că a trăit la 2.000 de ani după Uruk Nemuritorul. Potrivit unor legende, Uruk a locuit în curtea lui Gilgamesh și a fost chiar unul dintre profesorii săi. Ghilgameș a fost fiul lui Lillah și Ninsun.

NINSUN - mama lui GILGAMESH

Două vieți, două moduri de a fi

Mitul Enkidu ne vorbește despre nouă femei nemuritoare care au venit la el când s-a născut. Aceste nouă femei au fost zânele care au făcut preziceri despre viața și destinul unui copil la naștere. După o serie de preziceri bune din primele opt zâne, ultima, cea mai tânără, dar și cea mai înțeleaptă, a prezis că Enkidu va trăi două vieți : una a lui, în care va acționa în mod greșit și o a doua care ar aparține ei și în care acțiunile sale ar fi caracterizate de neprihănirea sa.

Mai mult, zâna a susținut că se aștepta la un cadou minunat pentru a doua viață a lui Enkidu. Am avut dreptate. În prima sa viață, în ciuda faptului că a fost puternic, curajos și înțelept, așa cum preziseră primele opt zâne, Enkidu a făcut multe greșeli și a stricat totul atât în ​​regatul său, cât și în viața sa personală. În cele din urmă, cu regatul său deja în declin, Enkidu era pe patul de moarte. Atunci a cerut iertarea zânei înțelepte, care prezisese că va trăi două vieți diferite.

În acel moment, zâna nemuritoare i-a apărut și s-a întors din nou la momentul în care Enkidu era încă tânăr. În această a doua viață, Enkidu a acționat cu dreptate, s-a căsătorit cu Ninsun și l-a conceput pe Ghilgameș, marele „dar” pe care i-l prezisese zâna.

Enkidu

Dorința de moarte a lui Karún

Carún a fost un nemuritor al culturii etrusce. Se spune că a coborât în ​​iad și s-a întors și se știe, de asemenea, că a fost nefericit din cauza stării sale nemuritoare. El este unul dintre puținii nemuritori a căror singură dorință a fost moartea. Interesant este că în miturile din întreaga lume, eroii care călătoresc în iad și se întorc pot fi recunoscuți ca nemuritori, deoarece părăsesc lumea celor vii fără să fi murit și se întorc la ea mai târziu. Zeii mitologiilor antice sunt și ei nemuritori. Zeii antici sunt uneori considerați ființe umane nemuritoare deghizate. Zeul slav Veles, de exemplu, a recunoscut că este nemuritor, dar nu un zeu.

Vampiri, vârcolaci și Biserică

Vampirii sunt un bun exemplu de creaturi mitologice nemuritoare. Conform unei teorii, poveștile despre vampiri au fost create de adevărații nemuritori pentru a-și păstra propria existență secretă. Taulreus apără această idee în cartea sa Gheestelycke Sermoonen. Ființele terifiante precum vampirii și vârcolacii ar împiedica, prin urmare, oamenii să ia în considerare posibilitatea existenței efective a ființelor umane nemuritoare.

În trecut, Biserica a interzis și a încercat să distrugă toate acele cărți care ridicau posibilitatea existenței nemuritorilor în formă fizică. Pe de altă parte, alchimiștii au fost hărțuiți și persecutați pentru căutarea Pietrei Filozofale, un mineral legendar care ar presupune că ar servi la realizarea elixirului vieții veșnice.

ALCHIMIST

Legendele ulterioare

Piesa Gheestelycke Sermoonen ne vorbește despre un tânăr soldat care devine parte a unui grup de mercenari. În timpul unei bătălii, tânărul este martor la comandantul său, șeful mercenarilor, ucis. Înainte de a muri, șeful îl lasă pe tânăr la comandă. Odată cu trecerea timpului, noul comandant a îmbătrânit și s-a retras într-un oraș undeva în Egipt. 

Într-o zi, când mergea la piață, bătrânul l-a întâlnit pe fostul șef al mercenarilor, despre care credea că murise de mulți ani. Cu toate acestea, era bine în viață și înfățișarea lui era exact aceeași cu cea pe care o cunoscuse bătrânul cu mult timp în urmă. Bărbatul l-a întrebat pe fostul său comandant dacă este nemuritor. Nemuritorul și-a dezvăluit apoi identitatea și i-a spus vechiului său prieten că și-a atins în sfârșit destinul.

Contele de Saint Germain

Un alt nemuritor celebru a fost contele de Saint Germain. Saint Germain a fost unul dintre cei mai recenți nemuritori din istorie. Printre acești nemuritori relativ moderni se numără și Nicholas Flamel, un om despre care se spunea că a descoperit Piatra Filosofală și a folosit-o pentru a crea elixirul vieții pentru a atinge nemurirea.

Mituri și legende din întreaga lume sunt pline de povești despre nemuritori. Există chiar diferite tipuri de nemuritori. Unii dintre ei apar născuți nemuritori, în timp ce alții obțin acest statut de alchimiști după ce au descoperit Piatra Filosofală și Elixirul Nemuririi. 

Ce este adevărat în aceste povești despre nemuritori ? Este posibil să fi fost opera unor nemuritori adevărați cu intenția de a-și ascunde existența ? ESTE FOARTE POSIBIL.